Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele sărbători:

SĂRBĂTORÍ, sărbătorésc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


sărbătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 să sărbătoreáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Sărbători f. pl. iată pe cele principale: sărbători împărătești, cele în onoarea Mântuitorului și a sfintei Fecioare; ele sunt în număr de 12 și anume: Nașterea Născătoarei de Dumnezeu, Înălțarea sfintei Cruci, Intrarea în Biserică, Nașterea Mântuitorului, Botezul Domnului, Întâmpinarea Domnului, Buna-vestire, Schimbarea la față, Adormirea Maicii Domnului, Intrarea Domnului în Ierusalim, Înălțarea Domnului, Pogorîrea Duhului Sfânt și Sfânta Treime; sărbători mobile, cari nu revin anual la aceeaș dată, ca Paște, Rusalii, etc.; sărbători naționale, cele ținute în amintirea unor însemnate evenimente istorice: Proclamarea Independenței și a Regatului (10 Maiu), Unirea Principatelor (24 Ianuarie) și ziua Eroilor (în ziua Înălțării); sărbători școlare, când școalele au vacanță: toate sărbătorile împărătești și cele naționale, toate duminicile de peste an, apoi: 30 Ianuarie, 23 Aprilie, 21 Maiu, 8 Septemvrie, 26 Octomvrie, 8 Noemvrie, 6 Decemvrie, vacanța Crăciunului, a Paștilor, vacanțiile mari din Iulie și August, precum și ziua Patronului școalei; sărbători superstițioase, cele rămase din timpurile de idolatrie și ținute de popor, mai ales la țară: Rusalii, Foca, Ilie, Pălie, Pantelii, Răpotini, Drăgaica, Paparudele, Circovii, Pilipii, Ciurica, etc. (v. aceste nume).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sărbătorì v. 1. a ținea ziua de sărbătoare; 2. fig. a primi cu simpatie și cu pompă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

sărbători - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sărbătoare

sărbători - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sărbătoare

sărbători - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sărbătoare

sărbători - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sărbătoriu

sărbători - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sărbătoriu