Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele sărar:

SĂRÁR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (În trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


sărár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. sărári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sărár2 (obiect) (rar) s. n., pl. săráre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sărár m. Vechĭ. Negustor de sare. V. ceangăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SĂRÁR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (în trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SĂRÁR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (În trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sărár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. sărári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sărár2 (obiect) (rar) s. n., pl. săráre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sărár m. Vechĭ. Negustor de sare. V. ceangăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SĂRÁR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (în trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)