Am găsit 19 definiții pentru cuvantul/cuvintele săra:

SARA (SARAï) (‹ în ebr. sārâ „prințesă”), (în „Vechiul Testament”), sora vitregă și soția lui Avraam, care la vârsta de 90 de ani (până atunci nu a putut să aibă copii), a născut un fiu, pe care l-a botezat cu numele Isaac. A murit la vârsta de 127 de ani.
Sursa: Dicționar enciclopedic


Sara f. soția lui Avram și mama lui Isac.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SARA (SARAï) (‹ în ebr. sārâ „prințesă”), (în „Vechiul Testament”), sora vitregă și soția lui Avraam, care la vârsta de 90 de ani (până atunci nu a putut să aibă copii), a născut un fiu, pe care l-a botezat cu numele Isaac. A murit la vârsta de 127 de ani.
Sursa: Dicționar enciclopedic

Sara f. soția lui Avram și mama lui Isac.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sáră V. seară.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sară f. Mold. V. seară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sărá (a ~) vb., ind. prez. 3 săreáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sărà v. a pune sare, a drege bucatele cu sare. [Lat. SALARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sărá (a ~) vb., ind. prez. 3 săreáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sărà v. a pune sare, a drege bucatele cu sare. [Lat. SALARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sărá (a ~) vb., ind. prez. 3 săreáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sărà v. a pune sare, a drege bucatele cu sare. [Lat. SALARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

sără s.f. (reg.) om neînsemnat, dar guraliv.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

Forme flexionare:

sară - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul sări

sară - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul sări