Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele săpun:

SĂPÚN, săpunuri, s. n. Produs obținut prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor cu soluții care conțin hidroxid de sodiu sau de potasiu, și care servește la spălarea corpului, a rufelor etc.; bucată din acest produs. ♦ (La pl.) Sorturi din acest produs. ♦ Clăbuc din acest produs. ◊ Expr. A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica. – Cf. lat. sapo, onis, ngr. sapúni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


săpún (săpúnuri), s. n. – Produs obținut prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor. – Var. Mold., Banat săpon. Mr. săpune, megl. săpun, istr. sapun. Lat. sapōnem, direct (Pușcariu 1515; REW 7589), sau prin sl. sapunŭ (Densusianu, Rom., XXXIII, 235), ngr. σαποῦνι (Candrea) sau it. sapone (Tiktin). Der. directă este probabilă, judecînd observațiile, nu întru totul sigure, ale lui Tiktin și Graur, BL, V, 112; natural că prezența cuvîntului în toate idiomurile îngreunează diferențierea proveniențelor distincte (istr. este totuși din sb., cr., slov. sapun; var. reprezintă mag. szoppan, cf. Gáldi, Dict., 160). Domaschke 127 soluționa dificultățile afirmînd că este vorba de un cuvînt „balcanic”. Originea rom. a bg. sapun (Capidan, Raporturile, 211) nu pare evidentă. Der. săpunar, s. m. (producător și vînzător de săpun); săpunărie, s. f. (fabrică sau atelier de săpun); săpunărit, s. n. (impozit pe fabricile și pe comerțul cu săpun la începuturile sec. XIX); săpuni, vb. (a da cu săpun); săpuneală, s. f. (săpunire, clăbuc; dojană, ceartă); săpunel (var. săpunariță), s. n. (ciulin, văcăriță, Saponaria officinalis); săpunel, s. n. (supozitor); săpunit, s. n. (săpunire); săpunos, adj. (păstos, care are consistența săpunului); săpungiu, s. m. (înv., săpunar). – Der. neol. saponifica, vb., din fr. saponifier.
Sursa: Dicționarul etimologic român

SĂPÚN (lat. sapo, saponis) s. n. Sare a unui acid gras, cu metale sau amine, rezultată în urma procesului de saponificare. Săpunurile sunt caracterizate prin faptul că soluțiile lor în apă sau în solvenți organici au proprietăți coloidale. S. menajer (de rufe sau de toaletă) solubil în apă, se obține prin tratarea grăsimilor sau a acizilor grași cu hidroxid de sodiu sau de potasiu, la care se adaugă unele ingrediente (coloranți, parfumuri etc.). S. altor metale decât sodiul și potasiul (ex. litiu, calciu, aluminiu, zinc etc.) sunt insolubile în apă și se utilizează la fabricarea unsorilor consistente, ca adaosuri la prelucrarea unor materiale plastice etc. ◊ S. medicinal = s. preparat din uleiuri vegetale și hidroxid de sodiu sau de potasiu, utilizat în prepararea pilulelor laxative, a supozitoarelor, în dermatologie etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic

săpún s. n., (bucăți, sorturi) pl. săpúnuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

săpún n., pl. urĭ (ngr. sapúni, d. it. sapone, lat. sápo, sáponis, pv. cat. sabo, fr. savon, sp. jabon, pg. sabâo; vsl. sapunŭ, alb. sîrb. bg. sapun, tc. sabun; ung. szappan. Cp. cu călțun). L.V. (săpun și sopun). Isop. Azĭ. Un amestec de seŭ, grăsime orĭ uleĭ vegetal topit la un loc cu sodă (săpun tare) saŭ cu potasă (săpun moale), lăsat să se sleĭască în forme și întrebuințat la spălat. Bucată (calup) de săpun: a cumpăra doŭă săpunurĭ. În Ban. Trans. săpon, în Mold. nord sopon (d. ung.). – Renumite fabricĭ de săpun sînt în Francia la Marsilia și'n România la Bucureștĭ și Galațĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

săpun n. compozițiune din uleiu sau altă materie grasă și un alcali, servind la spălatul rufelor și la scosul petelor. [Macedo-rom. săpune = lat. SAPONEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SĂPÚN, (2) săpunuri, s. n. 1. Produs obținut prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor cu soluții care conțin hidroxid de sodiu sau de potasiu, și care servește la spălarea corpului, a rufelor etc.; bucată din acest produs. 2. (La pl.) Sorturi din acest produs. ♦ Clăbuc din acest produs. ◊ Expr. A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica. – Cf. lat. sapo, -onis, ngr. sapúni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)