sarghíe, sarghíi, s.f. (reg.) pânză rară de sac folosită la împachetat, la făcutul saltelelor, ca ștergător de picioare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
1) sarghíe f. (turc. sanghy, pînză de împachetat, d. sarmak, a învălătuci, a împacheta; bg. sargiĭa, teacă. V. sarma). Vest. Pînză rară de împachetat. Păturică, țol de șters tălpile ghetelor la intrarea în casă. – Maĭ vechĭ sarghiŭ, n.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) sarghíe V. sîrghie 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SÂRGHÍE, sârghii, s. f. (Reg.) Tarabă. – Din tc. sergi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sârghíe, sârghíi, s.f. (reg.) 1. tarabă. 2. teasc alcătuit din două sau mai multe scânduri late, între care se pune pastrama la presat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sârghíe (reg.) s. f., art. sârghía, g.-d. art. sârghíei; pl. sârghíi, art. sârghíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SÂRGHÍE, sârghii, s. f. (Reg.) Tarabă. – Din tc. sergi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)