sarád V. sărad.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SĂRÁD, săraduri, s. n. (Reg.) Șnur împletit din fire de lână, vopsite de obicei în negru, cu care se împodobesc sumanele. – Din ngr. sirádhion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
sărád, săráduri, s.n. (reg.) 1. șnur împletit din fire de lână, vopsită de obicei în negru, cu care se împodobesc sumanele, catrințele. 2. ornament făcut din postav cusut pe clinii sumanului. 3. șiret împletit cu care se leagă diverse obiecte. 4. (înv.) ghirlandă (de frunze, de flori etc.).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sărád (săráduri), s. n. – 1. (Înv.) Ghirlandă. – 2. Șiret, cordon, firet. Ngr. σειράδιον „cordon” (Scriban). Legătura cu germ. Zierat „podoabă” (Tiktin) pare mai puțin probabilă. Sec. XVII. – Der. sărădui, vb. (a garnisi, a împodobi).Sursa: Dicționarul etimologic român sărád (reg.) s. n., pl. săráduriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sărád n., pl. urĭ (ngr. siradion, găitan). Vechĭ. Împletitură (cunună, ghirlandă) de frunze. Azĭ. Nord. Găitan (șiret) negru de lînă de împodobit haĭnele țărăneștĭ. – Și sarad (nord.) V. bucmea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sărad n. Mold. și Tr. tort, anume pregătit din lână de oaie, cu care se cos diferite figuri pe sumanele bărbătești. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂRÁD, săraduri, s. n. (Reg.) Șnur împletit din fire de lână, vopsite de obicei în negru, cu care se împodobesc sumanele. – Din ngr. sirádhion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)