SARA (SARAï) (‹ în ebr. sārâ „prințesă”), (în „Vechiul Testament”), sora vitregă și soția lui Avraam, care la vârsta de 90 de ani (până atunci nu a putut să aibă copii), a născut un fiu, pe care l-a botezat cu numele Isaac. A murit la vârsta de 127 de ani.Sursa: Dicționar enciclopedic Sara f. soția lui Avram și mama lui Isac.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SARA (SARAï) (‹ în ebr. sārâ „prințesă”), (în „Vechiul Testament”), sora vitregă și soția lui Avraam, care la vârsta de 90 de ani (până atunci nu a putut să aibă copii), a născut un fiu, pe care l-a botezat cu numele Isaac. A murit la vârsta de 127 de ani.Sursa: Dicționar enciclopedic Sara f. soția lui Avram și mama lui Isac.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
sáră V. seară.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sară f. Mold. V. seară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
sărá (a ~) vb., ind. prez. 3 săreázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sărà v. a pune sare, a drege bucatele cu sare. [Lat. SALARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sărá (a ~) vb., ind. prez. 3 săreázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sărà v. a pune sare, a drege bucatele cu sare. [Lat. SALARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sărá (a ~) vb., ind. prez. 3 săreázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sărà v. a pune sare, a drege bucatele cu sare. [Lat. SALARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂRÁ, sărez, vb. I. Tranz. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. [Prez. ind. și: sar] – Lat. salare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) sără s.f. (reg.) om neînsemnat, dar guraliv.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
Forme flexionare:
sară - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul sări
sară - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul sări