Am găsit 56 de definiții pentru cuvantul/cuvintele s:

S s. m. invar. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă (2)). [Pr.: se].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


s1 (literă) [cit. es / se / sî] s. m. / s. n., pl. s / s-uri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

s2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. s
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

s-1, -s- pr. v. síne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

s-2 conjcț. v.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

-s v. fi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

SᾹGAR (SAUGOR), oraș în centrul Indiei (Madhya Pradesh) la N de Nāgpur; 232,3 mii loc. (2001). Piață de produse agricole, ind alim. (ulei, făină), bumbac, țigarete. Universitate (1946), cinci colegii. Fundat în 1660.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹDHU (‹ sanscritul sῑdha „bun”) subst. Ascet hindus care a renunțat la orice legătură cu viața materială pentru a se dedica meditației spirituale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹDᾹT, Muhammad Anwar As ~ (1918-1981), ofițer și om politic egiptean. Colaborator apropiat al lui G.A. Nasser. Participant la lovitura de stat din 1952, care a înlăturat monarhia și a proclamat republica. Vicepreședinte (1957-1960) și președinte (1960-1969) al Adunării Naționale. Președinte al Uniunii Socialiste Arabe din Egipt (1970-1978) și al Partidului Național Democrat (1978-1981). Președinte al Republicii Arabe Egipt (1970-1981), prim-min. (1973-1974 și 1980-1981). După expulzarea consilierilor sovietici (1972), s-a apropiat de unele țări arabe și de S.U.A. Inițiator al unor reforme democratice și al liberalizării economiei. În nov. 1977, S. a vizitat Ierusalimul, inaugurând o nouă etapă în relațiile arabo-israeliene, marcată de semnarea Acordurilor de pace de la Camp Davis (1978) și a Tratatului de pace de la Washington (1979). Asasinat de un membru al grupării extremiste „Frăția musulmană”. Premiul Nobel pentru pace (1978), împreună cu Menahem Begin.
Sursa: Dicționar enciclopedic

S s. m. invar. A douăzecea[1] literă a alfabetului, numită „se”, și sunetul corespunzător.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

S s. m. invar. 1. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (consoană fricativă dentală surdă). 2. (CHIM.) Simbol pentru sulf. 3. Simbol pentru conductanța electrică. 4. (GEOGR.) Notație pentru punctul cardinal Sud.
Sursa: Dicționar enciclopedic

s (METR.), simbol pentru secundă.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹMKHYA, cel mai vechi sistem filozofico-religios indian din cele șase existente; explică structura lumii prin interacțiunea a două realități primordiale: purusha (sufletul), care există în număr nelimitat, și prakrti (natura), care dezvoltă 24 de principii materiale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹNGLI 1. Oraș în India (Maharasthra), pe râul Khrisna, la 360 km SE de Bombay; 436,6 mii loc. (2001). Ind. textilă, țigarete; comerț cu arahide. 2. Fost stat indian, acum inclus în statul Maharashtra.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SŌGI (1421-1502), caligraf și poet vestit al genului renga (poeme înlănțuite). Înainte de a se consacra poeziei a fost preot budist la Shōkokuji, un templu zen al sectei Rinzai din Kyōto. A avut doi discipoli – Shōhaku și Sōchō, împreună cu care a reușit să compună într-o singură noapte în Minase (între Ōsaka și Kyōto), în 1488, 100 de renga. Armonizată desăvârșit, culegerea „O sută de poeme ale celor trei poeți de la Minase” este considerată una dintre capodoperele literaturii japoneze.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹKTÍSM (cuv. sanscrit „putere”, „energie”) subst. Doctrină religioasă în India (alături de șivaism și și vișnuism), dedicată cultului soției lui Șiva, Kālῑ, care reprezenta simbolul energiei feminine active.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO TIAGO, ins. în SE arh. Capul Verde (Oc. Atlantic), aparținând Rep. Capul Verde, situată la 640 km V de țărmul Africii; 992 km2 (cea mai mare insulă din acest arh.). Orașe pr.: Praia (cap. Rep. Capul Verde), Villa do Tarrafal, Villa do Assomada. Relief muntos, de origine vulcanică. Alt. max.: 1.392 m (vf. Antónia). Plantații de arbori de cafea, bananieri și portocali. Culturi de porumb, trestie de zahăr, soia ș.a. Pescuit.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO SALVADOR DA BAHIA DE TODOS OS SANTOS v. Salvador.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO ROQUE [səu rok] (CABO DE SÃO ROQUE), cap pe țărmul de NE al Braziliei, la 5º29' lat. S și 35º13' long. V, cel mai estic punct al Americii de Sud.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO PEDRO DE RIO GRANDE DO SUL v. Rio Grande.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO PAULO DE LOANDA V. Luanda.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO NICOLAU, îns. în arh. Capul Verde (Oc. Atlantic), în Rep. Capul Verde, la 640 km V de țărmul Africii; 388 km2; 48 km lungime. Oraș pr.: Villa da Ribeira Brava. Relief muntos, de origine vulcanică, cu alt. max. de 1.304 m (m-ții Gordo). Plantații de arbori de cafea și de portocali. Culturi de porumb. Una dintre primele ins. colonizate de portughezi din acest arh. (sec. 15).
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO MIGUEL [səu migél], cea mai mare ins. din arh. Azore (Portugalia), situată în Oc. Atlantic, la 1.190 km V de capul Roca (Portugalia); 746 km2; 65 km lungime; 15 km lățime max. Orașe pr.: Ponta Delgada, Furnas, Sete Cidades. Relief de câmpie în partea centrală și muntos-vulcanic în rest. Alt. max.: 1.103 m (vf. Vara). Climă caldă și umedă. Izvoare termale. Culturi de tutun, ceai, cereale, viță de vie ș.a. Creșterea bovinelor. Pescuit. Turism.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO GONÇALO, oraș în SE Braziliei (Rio de Janeiro), suburbie NE a orașului Niterói, situat pe țărmul G. Guanabara al Oc. Atlantic, vizavi de Rio de Janeiro; 925,8 mii loc. (2003). Ind. chimică, a mat. de constr. (ciment) și alim.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO JOÃO DE MERITI, oraș în SE Braziliei (Rio de Janeiro), suburbia de NV a orașului Rio de Janeiro, situat la 23 km de acesta; 456,8 mii loc. (2003). Ind. metalurgică, a cauciucului, maselor plastice, tananților și alim. (preparate din lapte).
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO TOMÉ [sãu tumé] 1. Ins., aparținând Statului São Tomé și Principe, situată în Oc. Atlantic (G. Guineii), pe Ecuator, la c. 200 km de țărmul vestic al Africii; 836 km2; 49 km lungime; 30 km lățime max. Țărmuri abrupte și slab fragmentate. Relief muntos de origine vulcanică, cu multe cratere (Pico de São Tomé, 2.024 m, Pinheiro, 1.575 m ș.a.). Descoperită de navigatorii portughezi Pedro Escobar și João Gomes de Santarem în 1470 și declarată provincie de peste mări a Portugaliei în 1522. 2. Cap. R.D. São Tomé și Principe, situată la NE ins. São Tomé, port la G. Guineii; 51,8 mii loc. (2001). Pr. centru politic, economic și comercial al țării. Aeroport Ind. alim. Producție meșteșugărească. Exportă cacao, cafea, ulei de palmier, copra. Fundat în jurul anului 1500 de coloniștii portughezi.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO LUIS [sãu luís], oraș în NE Braziliei, situat pe țărmul de V al ins. São Luis (45 km lungime), aflată între G. São Marcos (la V) și G. São José (la E), la gura de vărsare a fl. Grajaú în G. São Marcos al Oc. Atlantic; 889,1 mii loc. (2003). Port comercial pentru exportul de bumbac, trestie de zahăr, lemn, fructe ș.a. Ind. metalurgică, chimică, de prelucr. a lemnului și a bumbacului și alim. (zahăr, ciocolată, rom, conserve de fructe). Producție de hamace. Universitate (1966). Muzeu. Catedrală în stil colonial (sec. 17). Centrul istoric al orașului a fost inclus (în 1997) în patrimoniul cultural universal. Fundat în 1612 de ofițerul naval francez Daniel de la Touche de la Ravardière, ocupat de portughezi în 1615 și stăpânit de olandezi în anii 1641-1644. Episcopie din 1677. S-a mai numit São Luiz do Maranhāo.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹO BERNARDO DO CAMPO, oraș în SE Braziliei (São Paulo), situat în conurbația São Paulo, la 21 km SE de São Paulo; 732,2 mii loc. (2003). Asamblare de autoturisme; fabrici de mobilă și tananți; filatură de bumbac și țesătorie de bumbac. Oraș din 1553. S-a mai numit Borda do Campo și São Bernardo.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹO FRANCISCO [səu frəsísku] Rio ~, fl. în E Braziliei; 3.199 km (de la izv. lui Rio das Velhas); supr. bazinului hidrografic: 631, 2 mii km 2. Izv. din Sierra da Canastra, din partea central-sudică a statului Minas Gerais, de la 1.276 m alt., și curge pe direcție predominantă S-NNE până în aval de Juazeiro, după care se îndreaptă spre E, vărsându-se în Oc. Atlantic la 96 km NE de Aracajú. În partea superioară are un curs rapid, cu multe cascade (din care trei au o cădere de c. 80 m), după care se angajează pe o vale adâncă. Este o importantă arteră de comunicație între Oc. Atlantic și ținuturile interioare ale țării. Hidrocentrale (barajele și lacurile de acumulare Três Marias, Sobradinho, Itaparica); irigații. Navigabil în cursul inferior și mijlociu, în aval de Pirapora, pe c. 1.400 km. Afl. pr.: Rio das Velhas și Rio Grande.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO JOSÉ DOS CAMPOS, oraș în SE Braziliei (São Paulo), situat la poalele SV ale Sierrei da Mantiqueira și cele V ale Serrei do Mar, pe râul Paraibo do Sul, la 643 m alt., la 80 km NNE de São Paulo; 562,2 mii loc. (2003). Aeroport. Constr. de motoare Diesel. Ind. ceramicii, cauciucului, hârtiei (cartoane), cosmeticii (săpunuri), textilă (mătase artificială) și alim. (vin). Centru agricol; centru de studii aerospațiale și de construcții aeronautice. Oraș din 1767. Cunoscut succesiv cu numele Vila Nova de São José, Vila de São José do sul și de São José do Paraiba.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO PAULO [səu páulu] 1. Oraș în SE Braziliei, centrul ad-tiv al statului cu același nume, situat pe un platou de la poalele înălțimilor Serra do Mar, la 760-820 m alt., pe râurile Tietê, Pinheiros și Tamanduateí, pe Tropicul Capricornului, la 53 km de țărmul Oc. Atlantic și 354 km SV de Rio de Janeiro; 10 mil. loc. (18,6 mil. loc., cu suburbiile, 2003). Orașul propriu-zis se extinde pe 1.493 km2, iar aria metropolitană (cu suburbiile Santo André, Diadema, São Bernardo do Campo, São Caetano do Sul, Osasco, Guarulhos, Mairipora, Barueri, Santana do Parnaiba, Franco da Roca și Mogi das Cruzes) pe 8.382 km2. Este un oraș cosmopolit, cu mulți emigranți din Portugalia, Italia, Germania, Spania, Japonia, Liban, Siria ș.a. și, totodată, cel mai mare oraș din America de Sud și un important centru industrial, de transport, comercial, financiar-bancar, cultural-științific, de învățământ și turistic. Mare nod de comunicații rutiere, feroviare și aeriene. Are trei aeroporturi: Congonhas, Cumbicas și Viracopos. Metrou inaugurat în 1976 (430 km lungimea liniilor). Ind. metalurgiei feroase (oțel) și neferoase (aluminiu), a constr. de mașini (motoare, mașini-unelte, asamblare de automobile, material rulant feroviar), textilă (țesături din bumbac, lână și mătase), chimică, de prelucr. a lemnului (mobilă), pielăriei și încălțămintei, hârtiei, sticlăriei, farmaceutică, ceramicii, cauciucului sintetic, electrotehnică și alim. Rafinărie de petrol. Atrași de marea dezvoltare ind. a orașului (cel mai mare oraș ind. din America Latină), în anii '70 ai sec. 20, în S.P. s-au stabilit peste 350.000 de persoane pentru a se angaja în întreprinderile ind., mulți dintre noii veniți trăind în favellas. Mare piață mondială pentru cafea. Universitățile „São Paulo” (1934), „Catolică” (1946) și „Mackenzie” (1952); Institutul de Istorie și Geografie (1894). Stații de radio-emisie și de TV (din 1950), Teatru municipal (1911); Teatru de operă și balet; Conservator; Orchestră simfonică; Muzee de artă, de istorie, de cultură indiană, de științele naturii, antropologie, de tehnică populară, de artă religioasă; Muzeul „Paulista”, cu colecții de mobilă colonială, artizanat indian ș.a. În S.P. există peste 200 de spitale, peste 100 de librării, stadioanele Morumbi (150.000 locuri) și Pacaembu (70.000 locuri), un parc zoologic cu peste 3.500 animale (cel mai mare din America Latină), parcul Ibirapuera (deschis publicului în 1954), cu monumentul „Bandeirantes” (al pionierilor/primii coloniști) la intrare. Catedrală în stil gotic, completată în 1954; complexul arhitectonic Ibirapuera construit după planurile lui Oscar Niemeyer; bisericile São Francisco, São Bento ș.a. Fundat de misionari iezuiți portughezi la 25 ian. 1554 (în ziua de Sf. Pavel), a devenit oraș în 1711 și o importantă piață de desfacere a diamantelor (în sec. 19). În 1822, Pedro, prințul regent al Casei regale portugheze (împăratul de mai târziu al Braziliei, cu numele de Pedro I) a ales S.P. ca loc de proclamare a independenței naționale a Braziliei. 2. Stat în SE Braziliei, cu ieșire la Oc. Atlantic; 248,2 mii km2; 38,7 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: São Paulo. Expl. de min. de fier, cupru și de șisturi bituminoase. Plantații de arbori de cafea, de bananieri, citrice ș.a. Culturi de bumbac, cereale, trestie de zahăr ș.a. Creșterea animalelor. Turism.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹMᾹNIZI, dinastie care a condus un stat medieval din Asia Centrală, desprins din Califatul Abbasid, cu terit. din actualele state Uzbekistan, Iran și Afghanistan; capitala la Buhara. Au domnit între 819 și 1005, având maxima întindere teritorială sub al-Amir as-Said Nașr II ibn Ahmad (914-943).
Sursa: Dicționar enciclopedic

SØNDRE STRØMFJORD, fiord în V Groelandei, în apropierea Cercului Polar de Nord; 190 km lungime; 8 km lățime max.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SØRENSEN [sörənsən], Søren Peter Lauritz (1868-1939), biochimist danez. Cercetări originale în studiul pH-ului (noțiune pe care a introdus-o în 1909). Studii în domeniul aminoacizilor și enzimelor; a studiat, în principal, proprietățile fizice ale proteinelor și a fundamentat metode de analiză pentru determinarea lor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SŌTATSU (Tawaraya Sōtatsu) (?-C. 1643), pictor japonez. Întemeietor al stilului Rimpa. Picturile sale se inspiră din subiecte ale unor scrieri literare, pe care le tratează într-o manieră originală, mai ales în privința coloritului (auriu și argintiu) care prevestește marea școală a lui Ogata Körin.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹMARRᾹ', oraș în partea central-nordică a Iraqului, pe stg. fl. Tigru, la 110 km NNV de Bagdad; 63 mii loc. (1987). Oraș sacru pentru musulmanii șiiți. Fundat în anul 836 de califul abbasid al-Mu'tașim ca reședință a sa, fiind capitala Califatului abbasid până în 892. Califul al-Mutauawwakil a construit 24 de palate, între care se remarcă palatul Balkuwara (sec. 9). Ruinele vechiului oraș au fost au fost descoperite de arheologii germani Friedrich Sarre și Ernst Nerzfeld, scoțând la iveală trei nuclee separate, cu edificii impozante (palatul regal, moschei, castele, două hipodromuri, precum și alte vestigii mesopotamiene). Marea moschee (846-852), moscheea Abu-Dulaf (859-861), mausoleul Hasan al-Askari (sec. 9). Centru de pelerinaj pentru musulmani și șiiți.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SŌAMI (1455-1525), pictor și curator japonez. Influențat de pictura japoneză tradițională Yamato-e, a introdus un stil nou de realizare a peisajelor, fiind socotit întemeietorul „Școlii de Sud”. Contribuții la istoria artei japoneze prin comentarii originale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SŁONIMSKI, Antoni (1895-1976), scriitor polonez. Poezie reflexivă, cerebrală de atitudine critică față de nedreptate („Primăvara neagră”, „Alarma”). Comedii satirice în maniera lui Shaw („Turnul Babel”, „Medic fără casă”, „Familia”). Proză polemică („O față a medaliei”); publicistică; critică teatrală.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SŁOWACKI [souvátski], Juliusz (1809-1849), poet și dramaturg polonez. După 1839 a trăit la Paris. Literatură romantică vizionară („Beniowski”) și reflexivă („Ceasul meditării”). Creator al dramaturgiei naționale moderne de inspirație istorică („Kordian”, „Balladyna”, „Horsztyński”, „Mazepa”). Proză alegorică („Anhelii”); satire.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SŁUPSK [súupsk], oraș în N Poloniei, situat pe râul Słupia, la 18 km de țărmul M. Baltice, la 105 km VNV de Gdańsk; 99,9 mii loc. (2002). Nod feroviar. Ind. metalurgică, a constr. de mașini agricole, de prelucr. a lemnului (mobilă) și alim. Castel (sec. 16). Menționat documentar în sec. 13; oraș din 1310. A făcut parte din Liga hanseatică. Până în 1648 a aparținut ducilor de Pomerania, dată după care a intrat sub control german (până în 1945) și numit Stolp.
Sursa: Dicționar enciclopedic

s m. A noŭa-spre-zece literă a alfabetuluĭ latin. Sunetu eĭ e acela pe care-l întrebuințezĭ cînd vreĭ să facĭ pe cineva să întoarcă capu spre tine fără să strigĭ cu voce, ca în st saŭ pst. Cînd vrei să impuĭ tăcere, aĭ nevoĭe tot de s ca în st saŭ țst. Tăcerea se impune și pin șt. Între s și ș e aceĭașĭ relațiune ca între z și j. Unele popoare (Fr. It. Germ. Engl.) se folosesc de s pentru a reprezenta pe z între vocale. Această procedură e tot așa de greșită ca și cînd aĭ scrie așa și aĭ ceti aja ! Tot așa, înainte de b, d, g, l, m, n și v uniĭ pun s îld. z. Și asta e o procedură greșită care duce la falsificarea pronunțăriĭ, ca în slab, în care s nu se pronunță ca în dezleg, pe care uniĭ scriŭ greșit desleg. Unguriĭ scriŭ sz îld. s și s îld. ș. V. cele zise la ș.
Sursa: Dicționaru limbii românești

1) -s (lat. ex) pref. care corespunde cînd cu de, des, dis, cînd cu ex, e: s-cad (ca de-cad, de-duc), s-pun (ca. ex-pun, e-mit).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) -s, formă enclitică îld. îs=sînt: eŭ nu-s mort, eĭ nu-s acolo.
Sursa: Dicționaru limbii românești

s’, eliziune îld. (pron. și conj.): nu s’aude, s’audă cînd îĭ spun !
Sursa: Dicționaru limbii românești

S m. a 19-a literă a alfabetului: însoțit de o sedilă, devine sibilant: ședea, și. ║ n. abreviațiune pentru Sud.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

S, s, s. m. 1. A douăzeci și doua literă a aflabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă). [Pr.: es, se, sî.Pl. și: (1, n.) s-uri].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Ș1 s. m. invar. A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă (2)). [Pr.: șe].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

Ș2 interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ș3 / șșș interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ș1 (literă) [cit. șe / șî] s. m. / s. n., pl. ș / ș-uri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ș2 (sunet) [cit. șî] s. m., pl. ș
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Ș s. m. invar. A douăzeci și una[1] literă a alfabetului, numită „șe”, și sunetul corespunzător.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

Ș s. m. invar. A douzeci și treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat prin această literă (consoană fricativă prepalatală surdă).
Sursa: Dicționar enciclopedic

ș m. A doŭă-zecea literă a alfabetuluĭ românesc. Sunetu eĭ e ca a luĭ s pronunțat maĭ în ăuntru [!] guriĭ, ca și j față de z. Sunetu ș e foarte șuĭerător și e întrebuințat cînd vrem să impunem tăcere fără să strigăm, ca în șt. – El e reprezentat în multe felurĭ în diferite alfabete, precum: ch (fr.), sce (it.), sch (germ.), sh (engl.), s (ung.), sz (pol.), š (ceh. cr.). Greciĭ nu-l aŭ și nicĭ nu-l pot pronunța bine. Eĭ aŭ, ca și Ĭtalieniĭ și Spanioliĭ, un s intermediar între s și ș. V. cele spuse la s.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Ș1, ș, s. m. 1. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă). [Pr.: șe, și.Pl. și: (1, n.) ș-uri]
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Ș2 interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)