RĂSTEÁLĂ, răsteli, s. f. (Pop.) Vorbire aspră, pe ton ridicat și amenințător. – Răsti + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a răsteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a te răsti.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răsteálă (pop.) s. f., g.-d. art. răstélii; pl. răstéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RĂSTEÁLĂ, răsteli, s. f. (Pop.) Vorbire aspră, pe ton ridicat și amenințător. – Răsti + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)