RĂGUȘEÁLĂ, răgușeli, s. f. Îngroșare și slăbire a vocii provocată de inflamarea laringelui, a coardelor vocale. – Răguși + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a răgușeálă f., pl. elĭ. Starea omuluĭ răgușit, îngroșarea coardelor vocale din cauza răceliĭ saŭ a excesuluĭ de vorbă, din care cauză vocea se îngroașă și se stinge. V. guturaĭ, laringită.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răgușeálă s. f., g.-d. art. răgușélii; pl. răgușéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită răgușeală f. starea celui răgușit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RĂGUȘEÁLĂ, răgușeli, s. f. Îngroșare și slăbire a vocii provocată de inflamarea laringelui, a coardelor vocale. – Răguși + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)