RÁCILĂ1, racile, s. f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteșug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Dușmănie veche, ură. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RÁCILĂ2, racile, s. f. (Pop.) Unealtă de diferite forme utilizată la prinderea racilor. – Din rac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
rácilă f., pl. e (d. rac, cancer, ulcer). Boală microbiană ascunsă și incurabilă saŭ grea de vindecat: mĭ-a trecut tusea, dar tot maĭ am o racilă la coastă. – Și ráhilă (Munt. vest).
Sursa: Dicționaru limbii românești
rácilă (boală) s. f., g.-d. art. rácilei; pl. rácileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ràcilă f. rană incurabilă. [Derivat din rac, prin o metaforă analogă cu cea din cancer].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RÁCILĂ1, racile, s. f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteșug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Dușmănie veche, ură. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) RÁCILĂ2, racile, s. f. (Pop.) Unealtă de diferite forme folosită la prinderea racilor. – Din rac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
RĂCÍLĂ, răcile, s. f. Unealtă cu care se prind racii (1). – Din scr. račilo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a răcílă, V. răcĭul.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răcílă (unealtă) s. f., g.-d. art. răcílei; pl. răcíleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RĂCÍLĂ, racile, s. f. Unealtă cu care se prind racii (1). – Din sb. racilo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)