Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele rustic:

RÚSTIC, -Ă, rustici, -ce, adj. De la țară, ca la țară, imitând anumite aspecte ale vieții de țară; câmpenesc. ♦ Cu suprafață brută, nefinisată. ♦ Fig. Necioplit, grosolan, neșlefuit. – Din fr. rustique, lat. rusticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


*rústic, -ă adj. (lat. rústicus, d. rus, ruris, țară, sat. V. rural). Țărănesc, ca de la țară: casă rustică. Fig. Grosolan, necĭoplit, incult: ținută, vorbă rustică. Adv. Ca țăranu: a vorbi rustic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

RÚSTIC, -Ă, rústici, -ce, adj. ~ ♦ (Despre elemente de arhitectură și ornamente) Cu suprafața brută, ~ ♦ (Adverbial) Dar ocnașul, traducând rustic, în limba lui, întâmplarea asta, care-l supăra, a liniștit-o domol.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

RÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) De țară, ca la țară; câmpenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror față exterioară este cioplită brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus].
Sursa: Dicționar de neologisme

RÚSTIC, -Ă I. adj. 1. de (la), ca la țară; câmpenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu fața exterioară cioplită brut. (< fr. rustique, fr. rusticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

rústic adj. m., pl. rústici; f. rústică, pl. rústice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rustic a. 1. țărănesc: locuință rustică; 2. incult: obiceiuri rustice; 3. grosolan.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÚSTIC, -Ă, rustici, -ce, adj. De țară, ca la țară, imitând anumite aspecte ale vieții de țară; câmpenesc. ♦ Cu suprafața brută, nefinisată. ♦ Fig. Necioplit, grosolan, neșlefuit. – Din fr. rustique, lat. rusticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)