RUMOÁRE, rumori, s. f. Zgomot confuz de voci care se aud în același timp (exprimând protest, uimire etc.); p. gener. zgomot confuz. – Din fr. rumeur, lat. rumor, -oris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RUMOÁRE, rumóri, s.f. ~ ◊ Expr. A (se) produce (sau stârni) rumoare = a (se) produce murmure, comentarii în surdină, proteste de mirare sau de nemulțumire.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
RUMOÁRE s.f. Zgomot confuz de voci care se aud deodată. ♦ Murmur care exprimă o nemulțumire sau o surpriză generală. [Pl. -ori. / < lat. rumor, it. rumore, fr. rumeur].
Sursa: Dicționar de neologisme
RUMOÁRE s. f. zgomot confuz de voci care se aud în același timp, exprimând nemulțumire, surpriză etc. (< fr. rumeur, lat. rumor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
rumoáre (rumóri), s. f. – Zgomotul surd de voci. Fr. rumeur.Sursa: Dicționarul etimologic român *rumoáre f. (lat. rumor). Murmur de nemulțumire într´o adunare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
rumoáre s. f., g.-d. art. rumórii; pl. rumóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
RUMOÁRE, rumori, s. f. Zgomot confuz de voci care se aud în același timp, produs de o masă de oameni (exprimând protest, uimire etc.); p. gener. zgomot confuz. – Din fr. rummeur, lat. rumor, -oris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)