Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele rucsac:

RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță. – Din germ. Rucksack.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


RÚCSAC s.n. Sac care se poartă în spate, folosit mai ales de excursioniști; raniță. [Pl. -curi, (s.m.) -ci. / < germ. Rucksack].
Sursa: Dicționar de neologisme

RÚCSAC s. n. sac de excursie, cu bretele, care se poartă pe spate. (< germ. Rucksack)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

rúcsac s. n., pl. rúcsacuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță. – Din germ. Rucksack.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță. – Din germ. Rucksack.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RÚCSAC s.n. Sac care se poartă în spate, folosit mai ales de excursioniști; raniță. [Pl. -curi, (s.m.) -ci. / < germ. Rucksack].
Sursa: Dicționar de neologisme

RÚCSAC s. n. sac de excursie, cu bretele, care se poartă pe spate. (< germ. Rucksack)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

rúcsac s. n., pl. rúcsacuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță. – Din germ. Rucksack.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)