Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele rubin:

RUBÍN, rubine, s. n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pr. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RUBÍN s.n. Varietate roșie de corindon, foarte dur, folosită ca piatră prețioasă și în mecanica de precizie. [Pl. -ne, -nuri, (s.m.) -ni. / < it. rubino, lat. rubinus, cf. germ. Rubin].
Sursa: Dicționar de neologisme


RUBÍN s. n. varietate roșie de corindon, foarte dur, piatră prețioasă și în mecanica de precizie. (< it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

rubín (rubíne), s. n. – Varietate de corindon. – Mr. rubine. It. rubino, prin intermediul ngr. ρουμπίνι. – Der. rubiniu, adj. (culoare de rubin, roșu).
Sursa: Dicționarul etimologic român

*rubín n., pl. e (ngr. rubini [d. it. rubino, care vine d. lat. ruber, roș] și rubi [d. fr. rubis]; germ. rubin, rus. rubin). Un fel de corindon roș aprins transparent (compus dintr´un oxid de aluminiŭ și un oxid metalic colorant) care constitue o peatră [!] prețioasă. Cînd bate în albastru, e maĭ scump și de cît [!] diamantu.
Sursa: Dicționaru limbii românești

rubín s. n., pl. rubíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rubin n. piatră scumpă de coloare roșie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RUBÍN, rubine, s. n. Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pl. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RUBÍN, rubine, s. n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pr. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RUBÍN s.n. Varietate roșie de corindon, foarte dur, folosită ca piatră prețioasă și în mecanica de precizie. [Pl. -ne, -nuri, (s.m.) -ni. / < it. rubino, lat. rubinus, cf. germ. Rubin].
Sursa: Dicționar de neologisme

RUBÍN s. n. varietate roșie de corindon, foarte dur, piatră prețioasă și în mecanica de precizie. (< it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

rubín (rubíne), s. n. – Varietate de corindon. – Mr. rubine. It. rubino, prin intermediul ngr. ρουμπίνι. – Der. rubiniu, adj. (culoare de rubin, roșu).
Sursa: Dicționarul etimologic român

*rubín n., pl. e (ngr. rubini [d. it. rubino, care vine d. lat. ruber, roș] și rubi [d. fr. rubis]; germ. rubin, rus. rubin). Un fel de corindon roș aprins transparent (compus dintr´un oxid de aluminiŭ și un oxid metalic colorant) care constitue o peatră [!] prețioasă. Cînd bate în albastru, e maĭ scump și de cît [!] diamantu.
Sursa: Dicționaru limbii românești

rubín s. n., pl. rubíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rubin n. piatră scumpă de coloare roșie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RUBÍN, rubine, s. n. Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pl. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RUBÍN, rubine, s. n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pr. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RUBÍN s.n. Varietate roșie de corindon, foarte dur, folosită ca piatră prețioasă și în mecanica de precizie. [Pl. -ne, -nuri, (s.m.) -ni. / < it. rubino, lat. rubinus, cf. germ. Rubin].
Sursa: Dicționar de neologisme

RUBÍN s. n. varietate roșie de corindon, foarte dur, piatră prețioasă și în mecanica de precizie. (< it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

rubín (rubíne), s. n. – Varietate de corindon. – Mr. rubine. It. rubino, prin intermediul ngr. ρουμπίνι. – Der. rubiniu, adj. (culoare de rubin, roșu).
Sursa: Dicționarul etimologic român

*rubín n., pl. e (ngr. rubini [d. it. rubino, care vine d. lat. ruber, roș] și rubi [d. fr. rubis]; germ. rubin, rus. rubin). Un fel de corindon roș aprins transparent (compus dintr´un oxid de aluminiŭ și un oxid metalic colorant) care constitue o peatră [!] prețioasă. Cînd bate în albastru, e maĭ scump și de cît [!] diamantu.
Sursa: Dicționaru limbii românești

rubín s. n., pl. rubíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rubin n. piatră scumpă de coloare roșie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RUBÍN, rubine, s. n. Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pl. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)