ROMANÍST, -Ă, romaniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în studiul limbilor romanice. 2. Specialist în studiul dreptului roman2. – Din fr. romaniste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ROMANÍST s.m. 1. Specialist care se ocupă cu studiul limbilor romanice. 2. Specialist în studiul dreptului roman. 3. Denumire dată pictorilor flamanzi din sec. XVI care au lucrat la Roma, imitând pictura maeștrilor Renașterii italiene. [Cf. fr. romaniste, germ. Romanist].
Sursa: Dicționar de neologisme
ROMANÍST, -Ă s. m. f. 1. specialist în romanistică. 2. specialist în dreptul roman. 3. denumire dată pictorilor flamanzi din sec. XVI care au lucrat la Roma, imitând pictura maeștrilor Renașterii italiene. (< fr. romaniste, germ. Romanist)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*romaníst, -ă s. (d. roman adj.). Filolog care se ocupă de limbile romane. Jurist specialist în dreptu roman.
Sursa: Dicționaru limbii românești
romaníst s. m., pl. romaníștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită romanist m. specialist în studiul limbilor romanice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ROMANÍST, -Ă, romaniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în studiul limbilor romanice. 2. Specialist în studiul dreptului roman2. – Din fr. romaniste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ROMÂNÍST, -Ă s. m. f. specialist în românistică, (< românistică)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
româníst s. m., pl. româníștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ROMÂNÍST, româniști, -ste, s. m. și f. Specialist în românistică. – Român + suf. -ist.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)