Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele roiniță:

RÓINIȚĂ1, roinițe, s. f. (Pop.) Stup mic portativ cu care se prinde un roi2 nou. – Din scr. rojnica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


RÓINIȚĂ2, roinițe, s. f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice; mătăciune, melisă (Melissa officinalis).Roi2 + suf. -niță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RÓINIȚĂ2 (‹ roi2) s. f. Plantă erbacee perenă, din familia labiatelor, cu rizom, orizontal, tulpină înaltă de 30-80 cm, cu frunze ovale și cu flori albe sau liliachii, plăcut mirositoare, așezate în verticile axilare (Melissa officinalis). Din frunze se extrage un ulei volatil, utilizat în ind. farmaceutică. Folosită de apicultori pentru atragerea în r. (1) a roiurilor de albine. R. este și o bună plantă meliferă.
Sursa: Dicționar enciclopedic

róĭniță f., pl. e (d. roĭ, fiind-că cu ĭa [!] se atrag în stup albinele care aŭ roit). Est. Melisă. Un fel de cutie saŭ bănicĭoară care se freacă cu melisă și în care, fiind pusă într´o prăjină, se prind albinele care aŭ roit și s´aŭ oprit sus. (Cînd s´aŭ oprit jos, le prinzĭ direct în stup).
Sursa: Dicționaru limbii românești

róiniță (pop.) s. f., g.-d. art. róiniței; pl. róinițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RÓINIȚĂ1 (‹ scr.) s. f. Stup mic portabil, folosit la capturarea roiurilor de albine.
Sursa: Dicționar enciclopedic

roiniță f. 1. mic stup purtăreț în care se prinde noul roiu; 2. sau iarba stupului, plantă foarte aromatică, mult căutată de albine, cu care se freacă stupul când se roiește întâiu (Melissa).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÓINIȚĂ1, roinițe, s. f. (Pop.) Stup mic portabil cu care se prinde un roi1 nou. – Din sb. rojnica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RÓINIȚĂ2, roinițe, s. f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice; mătăciună, melisă (Melissa officinalis). – Roi1 + suf. -niță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)