ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (Reg.) Barieră. – Din ucr. rohatka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a rohátcă (rohắtci), s. f. – (Mold.) Poartă, vamă, barieră. Sl., cf. ceh. rohatka, rus. rogatka (Cihac, II, 312). – Der. rohătcar, s. m. (vămuitor).Sursa: Dicționarul etimologic român
rohátcă f., pl. e și ătcĭ (rus. rogátka, barieră cu dințĭ de fer [!], d. rogátyĭ, cornut, rog, corn; ceh. rohatka, barieră. V. roșcov). Est. Barieră de oraș: o casă de pe la rohatcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
rohátcă (reg.) s. f., g.-d. art. rohắtcii; pl. rohắtciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită rohatcă f. Mold. barieră de oraș: când intrăm pe rohatcă CR. [Ceh. ROHATKA, barierâ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (Reg.) Barieră. – Din ucr. rohatka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)