RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a rodnicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 să rodniceáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
rodnicì v. a fecunda, a fertiliza.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
rodnici - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul rodnic
rodnici - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul rodnic