Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele roca:

ROCA, Cabo da ~, cap pe coasta atlantică a Portugaliei, cel mai vestic punct al Europei continentale, situat la 38º47' lat. N și 9º30' long. V. Stâncă de granit, înaltă de 144 m, formează extremitatea vestică a m-ților Sintra. Romanii au numit-o Promontorium Magnum.
Sursa: Dicționar enciclopedic


ROCA, Julio Argentino (1843-1914), general și om politic argentinian. Președinte al statului (1880-1886, 1898-1904). S-a implicat în rezolvarea conflictului militar cu Chile (1902).
Sursa: Dicționar enciclopedic

RÓCĂ, roci, s. f. Agregat mineral natural, de compoziție aproape uniformă, care alcătuiește scoarța Pământului. – Din it. rocca Cf. fr. roc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

RÓCĂ s.f. Asociație de minerale, de compoziție aproape uniformă, care constituie scoarța Pământului. ♦ Stâncă de piatră. [Pl. -ci, -ce. / < lat., it. rocca, cf. fr. roc, roche].
Sursa: Dicționar de neologisme

RÓCĂ s. f. asociație de minerale, agregat de compoziție aproape uniformă, care constiuie scoarța Pământului. (< it. rocca, fr. roc)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

RÓCĂ (‹ fr.) s. f. (PETROGR.) Material constitutiv al unei formații naturale parte integrantă a scoarței terestre. Se prezintă, în general, sub formă de agregate alcătuite din unul sau mai multe minerale. R. iau naștere în urma variatelor procese geologice. În funcție de geneza lor, se deosebesc: a) r. eruptive sau magmatice, formate prin consolidarea maselor topite de silicați în interiorul scoarței (r. intruzive, r. plutonice) ori pe suprafața ei (r. efuzive, r. vulcanice); b) r. sedimentare, rezultate prin depunerea materialelor de dezagregare și de alterare a rocilor de pe suprafața scoarței, transportate sub acțiunea vântului, a ghețarilor, a apelor curgătoare și a mării (r. clastice), sau formate prin precipitare chimică, în ape marine, lacustre sau de izvoare (r. de precipitare), prin intermediul organismelor (r. biogene) ori prin acumulare pe loc a materialului insolubil rezultat din alterarea rocilor (r. reziduale); c) r. metamorfice, născute prin transformarea rocilor preexistente în condiții de temperatură ridicată (r. de contact) sau în condițiile unei intense dislocații a zonelor mobile ale scoarței Pământului (r. cristalofiliene) și r. cataclastice. R. sunt caracterizate prin compoziția mineralogică, structură (gradul de cristalizare, mărimea cristalelor) și textura lor (dispoziția în spațiu a mineralelor componente). Aceste elemente fundamentale pentru identificarea r. se pot stabili în unele cazuri cu ochiul liber, dar în mod curent se recurge la examenul microscopic. Pentru studiul mai complet al r. se apelează și la analiza chimică, la determinarea proprietăților tehnologice etc. În afară de interesul științific general al cercetării R., studiul acestora prezintă importanță practică deosebită, deoarece ele însele constituie uneori substanțe minerale utile sau conțin astfel de substanțe, formate fie o dată cu ele, fie mai târziu. – R. utilă, rocă folosită în industrie. R.u. pot fi materiale de construcție (ex. marmură, granit, andezit, bazalt), materiale abrazive (ex. piatra ponce, gresia, șmirghelul etc.), materii prime ceramice (ex. argila refractară), materie primă pentru fabricarea cimentului (ex. marne, calcare), materiale cu felurite întrebuințări industriale (ex. piatra litografică, creta, diatomitul etc.). – R.-mamă de petrol = rocă argiloasă, marnoasă, silicioasă sau calcaroasă, rezultată în urma consolidării unor sedimente bogate în substanțe organice, prin transformarea cărora, în condițiile unui bazin marin cu ape de fund lipsite de oxigen, au luat naștere bitumine (gaze, petrol, asfalt etc.). În anumite condiții de presiune și de temperatură, r.m. de p. s-a compactizat și a cedat o parte din petrolul și din gazele pe care le conținea rocilor poroase înconjurătoare, care au devenit astfel roci-magazin sau roci-colectoare. În România se întâlnesc cu caracter r.m. de p. în Silurian (șisturi cu graptoliți în Dobrogea), Liasic (șisturi bituminoase în Banat), Cretacicul inferior (seria șisturilor negre din flișul Carpaților Orientali), Oligocen (șisturi disolitice, menilite, marne albe bituminoase în Carpații Orientali) și în Neogen (marne, șisturi cu radiolari în zona precarpatică și în Transilvania). (PEDOL.) R. parentală = rocă pe care s-a format erofilul de sol sau din care a provenit materialul pe care s-a format solul. Din. r.-mamă de sol, r. de solidificare.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*rócă f., pl. e și ĭ (fr. roche, it. roccia și rocca). Min. Stîncă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

rócă s. f., g.-d. art. rócii; pl. roci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rocă f. massă de piatră, stâncă (= fr. roc).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÓCĂ, roci, s. f. Agregat mineral natural, de compoziție aproape uniformă, care alcătuiește scoarța Pământului. – Din it. rocca. Cf. fr. roc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)