Am găsit 27 de definiții pentru cuvantul/cuvintele robinet:

ROBINÉT, robinete, s. n. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. – Din fr. robinet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ROBINÉT s.n. Dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. [Pl. -te, (s.m.) -eți. / < fr. robinet].
Sursa: Dicționar de neologisme

ROBINÉT s. n. dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. (< fr. robinet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ROBINET [robiné], Jean-Baptiste René (1735-1820), literat și filozof francez. Concepții materialiste influențate de deism și hilozoism. Considera că elementele constitutive ale materiei ar fi animaliculele, ființe vii elementare („Despre natură”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

!robinét s. n./s. m., pl. robinéte/robinéți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*robinét n., pl. e (fr. robinet). Canelă de metal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ROBINÉT (‹ fr.) s. n. (TEHN.) Organ de mașină sau armătură, care se montează la capătul unei conducte sau la capătul conductei de scurgere a unui recipient, în scopul opririi, restabilirii sau reglării circulației unui fluid. După forma și mișcarea organului de închidere-deschidere a circulației fluidului, r. pot fi: cu ac, cu bilă, cu cep, cu clapă, cu sertar, cu supapă, cu vană etc. După funcția lor, se disting: r. de asigurare (sau de siguranță), pentru oprirea automată a circulației fluidului, în cazul apariției unei defecțiuni în instalația deservită; r. de dirijare a circulației într-o ramificație de conducte; r. de închidere, folosit în instalațiile obișnuite de apă, de gaz, de încălzire centrală etc.; r. special (sau de comandă, de reglare, de control etc.), folosit în condiții sau în instalații speciale etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic

robinet n. țeavă ce regulează scurgerea unui lichid sau gaz.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ROBINÉT, robinete, s. n. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. [Pl. și: robineți s. m.] – Din fr. robinet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ROBINÉT, robinete, s. n. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. – Din fr. robinet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ROBINÉT s.n. Dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. [Pl. -te, (s.m.) -eți. / < fr. robinet].
Sursa: Dicționar de neologisme

ROBINÉT s. n. dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. (< fr. robinet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ROBINET [robiné], Jean-Baptiste René (1735-1820), literat și filozof francez. Concepții materialiste influențate de deism și hilozoism. Considera că elementele constitutive ale materiei ar fi animaliculele, ființe vii elementare („Despre natură”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

!robinét s. n./s. m., pl. robinéte/robinéți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*robinét n., pl. e (fr. robinet). Canelă de metal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ROBINÉT (‹ fr.) s. n. (TEHN.) Organ de mașină sau armătură, care se montează la capătul unei conducte sau la capătul conductei de scurgere a unui recipient, în scopul opririi, restabilirii sau reglării circulației unui fluid. După forma și mișcarea organului de închidere-deschidere a circulației fluidului, r. pot fi: cu ac, cu bilă, cu cep, cu clapă, cu sertar, cu supapă, cu vană etc. După funcția lor, se disting: r. de asigurare (sau de siguranță), pentru oprirea automată a circulației fluidului, în cazul apariției unei defecțiuni în instalația deservită; r. de dirijare a circulației într-o ramificație de conducte; r. de închidere, folosit în instalațiile obișnuite de apă, de gaz, de încălzire centrală etc.; r. special (sau de comandă, de reglare, de control etc.), folosit în condiții sau în instalații speciale etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic

robinet n. țeavă ce regulează scurgerea unui lichid sau gaz.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ROBINÉT, robinete, s. n. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. [Pl. și: robineți s. m.] – Din fr. robinet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ROBINÉT, robinete, s. n. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. – Din fr. robinet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ROBINÉT s.n. Dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. [Pl. -te, (s.m.) -eți. / < fr. robinet].
Sursa: Dicționar de neologisme

ROBINÉT s. n. dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. (< fr. robinet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ROBINET [robiné], Jean-Baptiste René (1735-1820), literat și filozof francez. Concepții materialiste influențate de deism și hilozoism. Considera că elementele constitutive ale materiei ar fi animaliculele, ființe vii elementare („Despre natură”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

!robinét s. n./s. m., pl. robinéte/robinéți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*robinét n., pl. e (fr. robinet). Canelă de metal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ROBINÉT (‹ fr.) s. n. (TEHN.) Organ de mașină sau armătură, care se montează la capătul unei conducte sau la capătul conductei de scurgere a unui recipient, în scopul opririi, restabilirii sau reglării circulației unui fluid. După forma și mișcarea organului de închidere-deschidere a circulației fluidului, r. pot fi: cu ac, cu bilă, cu cep, cu clapă, cu sertar, cu supapă, cu vană etc. După funcția lor, se disting: r. de asigurare (sau de siguranță), pentru oprirea automată a circulației fluidului, în cazul apariției unei defecțiuni în instalația deservită; r. de dirijare a circulației într-o ramificație de conducte; r. de închidere, folosit în instalațiile obișnuite de apă, de gaz, de încălzire centrală etc.; r. special (sau de comandă, de reglare, de control etc.), folosit în condiții sau în instalații speciale etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic

robinet n. țeavă ce regulează scurgerea unui lichid sau gaz.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ROBINÉT, robinete, s. n. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. [Pl. și: robineți s. m.] – Din fr. robinet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)