RÓȘCOV, roșcovi, s. m. Mic arbore din familia leguminoaselor, originar din Arabia, cultivat în regiunea mediteraneană, cu frunze compuse, cu foliole eliptice, persistente, cu fructe (păstăi) lungi, dulci și comestibile (Ceratonia siliqua). ◊ Compus: roșcov-sălbatic = plătică. – Din bg. rožkov.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
róșcov m. (d. roșcovă). Un pom mic înrudit cu salcîmu, originar din Arabia și care crește cultivat pin prejuru [!] Mediteraneĭ (ceratónia siliqua). – Și -vár (ChN. 2, 14 și 84. Munt. vest).
Sursa: Dicționaru limbii românești
róșcov s. m., pl. róșcoviSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită roșcov m. 1. mic arbore din clasa leguminoaselor al cărui lemn tare și roș se întrebuințează la tâmplărie (Ceratonia siliqua); 2. Tr. V. rășcov.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RÓȘCOV, roșcovi, s. m. Mic arbore din familia leguminoaselor, originar din Arabia, cultivat în regiunea mediteraneană, cu frunze compuse, cu foliole eliptice, persistente, cu fructe (păstăi) lungi, dulci și comestibile (Ceratonia siliqua). ◊ Compus: roșcov-sălbatic = plătică. – Din bg. rožkov.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 