RIOLÍT, riolite, s. n. Rocă vulcanică, cu compoziția chimică asemănătoare cu a granitului, alcătuită din cuarț și feldspați. [Pr.: ri-o-] – Din fr. rhyolite, germ. Rhyolith, rus. riolit, engl. rhyolite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RIOLÍT s.n. Rocă magmatică efuzivă, asemănătoare granitului, cu textură adesea porfirică; liparit. [Pron. ri-o-. / < fr. rhyolite, cf. gr. rhyo < rhein – a curge, lithos – piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme
RIOLÍT s. n. rocă magmatică efuzivă, asemănătoare granitului, cu textură porfirică; liparit. (< fr. rhyolite, germ. Rhyolit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
RIOLÍT (‹ fr., germ. {i}; {s} gr. rhein „a curge” + lithos „piatră”) s. n. Rocă neovulcanică efuzivă, acidă, recentă, alcătuită din cristale de feldspați și cuarț prinse într-o masă măruntă sau sticloasă; liparit. În România r. se găsește în m-ții Gutâi, Vlădeasa și Metaliferi. Folosit ca material de construcții, la pietruirea drumurilor și ca piatră decorativă.Sursa: Dicționar enciclopedic riolít (ri-o-) s. n., pl. riolíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RIOLÍT, riolite, s. n. Rocă vulcanică, cu compoziția chimică asemănătoare cu a granitului, alcătuită din cuarț și feldspați. [Pr.: ri-o-] – Din fr. rhyolite, germ. Rhyolith, rus. riolit, engl. rhyolite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)