Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele ring:

RING, ringuri, s. n. 1. Estradă ridicată la o înălțime regulamentară, de formă pătrată și împrejmuită cu corzi sprijinite pe patru stâlpi, unde se dispută gale de box. ♦ P. ext. Box. ♦ Platformă, estradă sau spațiu special amenajat într-un local, pe care se dansează. 2. Mașină specială folosită în industria textilă pentru întinderea sau dublarea tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi. 3. Cerc de metal pentru acostarea navelor, fixat de bulonul de pe peretele cheiului. – Din fr., engl. ring.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


RING1 s.n. 1. Platformă pătrată împrejmuită cu coarde, unde se desfășoară meciurile de box sau lupte greco-romane. 2. Platformă într-un local, pe care se dansează. [< fr. ring, cf. engl. ring – cerc].
Sursa: Dicționar de neologisme

RING2 s.n. 1. Mașină pentru întinderea tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi. 2. Inel de metal fixat de peretele unui chei și servind la amararea navelor. 3. Șosea sau stradă circulară în jurul unui oraș sau al unei părți a lui. [< germ. Ring].
Sursa: Dicționar de neologisme

RING3 s.n. (Ec.) Una dintre cele mai simple forme de monopol, reprezentând o înțelegere de scurtă durată cu privire la prețurile de vânzare. [< americ. ring].
Sursa: Dicționar de neologisme

RING1 s. n. 1. platformă pătrată împrejmuită cu coarde, unde se desfășoară meciurile de box. ◊ platformă într-un local, pe care se dansează. 2. (text.) mașină pentru întinderea tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi. 3. inel de metal fixat de peretele unui chei și servind la amararea navelor. 4. șosea, stradă circulară în jurul unui oraș sau al unei părți a lui. (< fr., engl. ring)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

RING2 s. n. una dintre cele mai simple forme de monopol, prin o înțelegere de scurtă durată între diferiți capitaliști cu privire la condițiile de desfacere și la prețurile de vânzare. (< amer. ring)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ring s. n., pl. rínguri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

RING, ringuri, s. n. 1. Estradă ridicată la o înălțime regulamentară, de formă pătrată și împrejmuită cu corzi sprijinite pe patru stâlpi, unde se dispută gale de box. ♦ P. ext. Box. ♦ Platformă, estradă sau spațiu special amenajat într-un local, pe care se dansează. 2. Mașină specială folosită în industria textilă pentru întinderea sau dublarea tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi. 3. Cerc de metal pentru acostarea navelor, fixat de bulonul de pe peretele cheiului. – Din fr., engl. ring.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)