Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele rigid:

RIGÍD, -Ă, rigizi, -de, adj. 1. Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. ♦ Care este lipsit de flexibilitate; țeapăn, neflexibil. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu îngăduie abateri; dur, sever, neînduplecat, intransigent. ♦ (Despre expresia sau trăsăturile feței) Care trădează neînduplecare, asprime, severitate. – Din fr. rigide.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


RIGÍD, -Ă adj. 1. Neflexibil, țeapăn. ♦ Care rezistă, nu se frânge. ♦ Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. ♦ (Tehn.; despre piese, legături) Care este fix, imobil; fixat, întărit, legat strâns. 2. (Fig.) Care nu îngăduie abateri; sever, aspru, neînduplecat. [< fr. rigide, cf. lat. rigidus].
Sursa: Dicționar de neologisme

RIGÍD, -Ă adj. 1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare; lipsit de flexibilitate; țeapăn. ◊ (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil. 2. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent. (< fr. rigide, lat. rigidus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*rígid, -ă adj. (lat. rigidus). Țeapăn, care nu se îndoaĭe: un drug rígid, cadavrele devin rigide. Fig. Bățos, țeapăn, fără elevanță: stil rigid. Inflexibil, sever, neînduplecat: virtutea rigidă a luĭ Catone. Adv. A scrie rigid. – Fals -íd (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

rigíd adj. m., pl. rigízi; f. rigídă, pl. rigíde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rigid a. 1. țeapăn: drug rigid; 2. fig. foarte sever: morală rigidă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RIGÍD, -Ă, rigizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri) Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. ♦ Care este lipsit de flexibilitate; țeapăn, neflexibil. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu îngăduie abateri; dur, sever, neînduplecat, intransigent. ♦ (Despre expresia sau trăsăturile feței) Care trădează neînduplecare, asprime, severitate. – Din fr. rigide.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)