rif, rífi, s.m. și rífuri, s.n. (înv. și reg.) unitate de măsură pentru lungimi egală cu circa 77 cm.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
rif (rífi), s. m. – (Mold.) Măsură de lungime înv., egală cu 777 mm. Tc. rif (Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român
RIF, rifi, s. m. (Înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu aproximativ 77 cm. – Tc. rif.Sursa: Dicționarul limbii române moderne rif m. (turc. rif, irif, cot de Viena: ngr. rifi, bg. greh, sîrb. rif, ung. réf, röf, d. germ. griff, șchioapă. V. grif 1). Mold. Vechĭ. Cot de Viena (77 8ǀ4 cm.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
rif, -i, (ruf), s.m. – (înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 777 mm. Cot (de Viena) (Bud 1908). – Din tc. rif (Tiktin cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
RIF (ER RIF), lanț muntos în N Africii, de-a lungul țărmului mediteranean al Marocului, extins pe c. 350 km lungime și 50-100 km lățime, respectiv între Ceuta în V și Melilla în E. Structură geologică complexă, șariată (în V), cu relief fragmentat și accidentat, în mare parte împădurit. În E, structuri geologice simple. Alt. max.: 2.465 m (Jebel Tidirhine).Sursa: Dicționar enciclopedic RIF (RIFANI sau RIFEI), popor berber musulman din reg. m-ților Rif din N Marocului. Sub conducerea lui Abd el-Krim, ei au condus un război de eliberare națională (declanșat în 1920) împotriva colonialiștilor spanioli și francezi, proclamând (19 sept. 1921) Republica Rif (1921-1926), al cărei conducător independent a fost Abd el-Krim; forțele coloniale franco-spaniole coalizate (iul. 1925) au reluat ofensiva (sept. 1925) împotriva Republicii Rif, Abd EL-Krim fiind obligat să capituleze (27 mai 1926).Sursa: Dicționar enciclopedic
rif n. cot de măsurat: zece rifi de pânză fină. [Turc. RIF (v. gref)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
rif, rífi, s.m. și rífuri, s.n. (înv. și reg.) unitate de măsură pentru lungimi egală cu circa 77 cm.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
rif (rífi), s. m. – (Mold.) Măsură de lungime înv., egală cu 777 mm. Tc. rif (Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român RIF, rifi, s. m. (Înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu aproximativ 77 cm. – Tc. rif.Sursa: Dicționarul limbii române moderne rif m. (turc. rif, irif, cot de Viena: ngr. rifi, bg. greh, sîrb. rif, ung. réf, röf, d. germ. griff, șchioapă. V. grif 1). Mold. Vechĭ. Cot de Viena (77 8ǀ4 cm.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
rif, -i, (ruf), s.m. – (înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 777 mm. Cot (de Viena) (Bud 1908). – Din tc. rif (Tiktin cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
RIF (ER RIF), lanț muntos în N Africii, de-a lungul țărmului mediteranean al Marocului, extins pe c. 350 km lungime și 50-100 km lățime, respectiv între Ceuta în V și Melilla în E. Structură geologică complexă, șariată (în V), cu relief fragmentat și accidentat, în mare parte împădurit. În E, structuri geologice simple. Alt. max.: 2.465 m (Jebel Tidirhine).Sursa: Dicționar enciclopedic
RIF (RIFANI sau RIFEI), popor berber musulman din reg. m-ților Rif din N Marocului. Sub conducerea lui Abd el-Krim, ei au condus un război de eliberare națională (declanșat în 1920) împotriva colonialiștilor spanioli și francezi, proclamând (19 sept. 1921) Republica Rif (1921-1926), al cărei conducător independent a fost Abd el-Krim; forțele coloniale franco-spaniole coalizate (iul. 1925) au reluat ofensiva (sept. 1925) împotriva Republicii Rif, Abd EL-Krim fiind obligat să capituleze (27 mai 1926).Sursa: Dicționar enciclopedic rif n. cot de măsurat: zece rifi de pânză fină. [Turc. RIF (v. gref)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
rif, rífi, s.m. și rífuri, s.n. (înv. și reg.) unitate de măsură pentru lungimi egală cu circa 77 cm.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
rif (rífi), s. m. – (Mold.) Măsură de lungime înv., egală cu 777 mm. Tc. rif (Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român RIF, rifi, s. m. (Înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu aproximativ 77 cm. – Tc. rif.Sursa: Dicționarul limbii române moderne rif m. (turc. rif, irif, cot de Viena: ngr. rifi, bg. greh, sîrb. rif, ung. réf, röf, d. germ. griff, șchioapă. V. grif 1). Mold. Vechĭ. Cot de Viena (77 8ǀ4 cm.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
rif, -i, (ruf), s.m. – (înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 777 mm. Cot (de Viena) (Bud 1908). – Din tc. rif (Tiktin cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
RIF (ER RIF), lanț muntos în N Africii, de-a lungul țărmului mediteranean al Marocului, extins pe c. 350 km lungime și 50-100 km lățime, respectiv între Ceuta în V și Melilla în E. Structură geologică complexă, șariată (în V), cu relief fragmentat și accidentat, în mare parte împădurit. În E, structuri geologice simple. Alt. max.: 2.465 m (Jebel Tidirhine).Sursa: Dicționar enciclopedic RIF (RIFANI sau RIFEI), popor berber musulman din reg. m-ților Rif din N Marocului. Sub conducerea lui Abd el-Krim, ei au condus un război de eliberare națională (declanșat în 1920) împotriva colonialiștilor spanioli și francezi, proclamând (19 sept. 1921) Republica Rif (1921-1926), al cărei conducător independent a fost Abd el-Krim; forțele coloniale franco-spaniole coalizate (iul. 1925) au reluat ofensiva (sept. 1925) împotriva Republicii Rif, Abd EL-Krim fiind obligat să capituleze (27 mai 1926).Sursa: Dicționar enciclopedic rif n. cot de măsurat: zece rifi de pânză fină. [Turc. RIF (v. gref)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a