Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele ridicătură:

RIDICĂTÚRĂ, ridicături, s. f. 1. Înălțime, proeminență. ♦ Loc ridicat; dâmb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). – Ridica + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ridicătúră s. f., g.-d. art. ridicătúrii; pl. ridicătúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ridicătură f. ceva ridicat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RIDICĂTÚRĂ, ridicături, s. f. 1. înălțime, proeminență. ♦ Loc ridicat; dâmb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). – Ridica + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

rîdicătúră (est) și ri- (vest) f., pl. ĭ (d. rîdicat). Mold. Înălțătură, proeminență, dîmb, loc maĭ rîdicat: trupa aștepta pe o rîdicătură.
Sursa: Dicționaru limbii românești