RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RIDÁ vb. I tr. A provoca riduri, a face riduri; a zbârci, a încreți. ♦ refl. A căpăta riduri. [< fr. rider].
Sursa: Dicționar de neologisme
RIDÁ vb. refl. a face, a căpăta riduri. (< fr. rider)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!ridá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se rideázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)