Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele rezolutoriu:

REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


REZOLUTÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care produce anularea unui act. [Pron. -riu. / cf. fr. résolutoire, lat. resolutorius].
Sursa: Dicționar de neologisme

REZOLUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care determină anularea (unui act). (< fr. résolutoire, lat. resolutorius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*rezolutóriŭ, -ie adj. (lat. resolutorius). Jur. Care face să se nimicească un act: condițiune rezolutorie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

rezolutóriu [riu pron. riu] adj. m., f. rezolutórie (-ri-e); pl. m. și f. rezolutórii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rezolutoriu a. Jur. care face să se anuleze: condițiune rezolutorie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)