Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele rezista:

REZISTÁ, rezist, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


REZISTÁ vb. I. intr. A nu ceda loviturii unui alt corp. ♦ (Fig.) A se împotrivi, a nu ceda, a nu se lăsa învins. ♦ (Despre idei, afirmații etc.) A se menține, a se susține prin temeinicie. [P.i. rezíst. / < fr. résister, it., lat. resistere – a se ține tare].
Sursa: Dicționar de neologisme

REZISTÁ vb. intr. 1. (despre obiecte, corpuri) a nu ceda loviturii unui alt corp. 2. (despre oameni) a se împotrivi, a nu ceda. ◊ (despre idei, afirmații etc.) a se menține, a se susține prin temeinicie. (< fr. résister, lat. resistere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rezistà v. 1. a nu ceda la izbirea cu un alt corp: această piatră rezistă daltei; 2. a opune forță la forță; 3. fig. a suporta: el rezistă necazurilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)