REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REZIDÁ vb. I. intr. A se afla, a exista; a consta. [P.i. 3 rezídă. / < fr. résider, cf. lat. residere].
Sursa: Dicționar de neologisme
REZIDÁ vb. intr. a se afla, a exista în..., a consta în... (< fr. résider, lat. residere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită rezidà v. 1. a sta cu locuința undeva; 2. fig. a fi, a consta: în asta rezidă chestiunea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)