REVIVISCÉNȚĂ, reviviscențe, s. f. Revenire la viață; înviorare, însuflețire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ Fig. Reapariție a unor stări de conștiință uitate. – Din fr. reviviscence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
REVIVISCÉNȚĂ s.f. (Biol.) Revenire la viață. ♦ Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață, prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ (Fig.) Reapariție a unor stări de conștiință uitate. [< fr. reviviscence].
Sursa: Dicționar de neologisme
REVIVISCÉNȚĂ s. f. 1. revenire la viață; însuflețire. 2. (biol.) proprietate a unor organisme de a-și relua activitatea vitală după o stare de latență. 3. (fig.) reapariție a unor stări de conștiință uitate. (< fr. reviviscence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
reviviscénță s. f., g.-d. art. reviviscénțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REVIVISCÉNȚĂ s. f. Revenire la viață; înviorare, însuflețire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ Fig. Reapariție a unor stări de conștiință uitate. – Din fr. reviviscence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
reviviscenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul reviviscent
reviviscentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul reviviscent
