REVIGORÁRE, revigorări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REVIGORÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora și rezultatul ei. [< revigora].
Sursa: Dicționar de neologisme
*revigoráre s. f., g.-d. art. revigorắrii; pl. revigorắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REVIGORÁRE, revigorări, s. f. Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
revigorare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul revigora