Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele reversiune:

REVERSIÚNE, reversiuni, s. f. 1. (Jur.) Revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. (Fiz.) Schimbare a succesiunii de stări intermediare prin care trece un sistem în cursul unei transformări. [Pr.: -si-u-] – Din fr. réversion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


REVERSIÚNE s.f. 1. Întoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. Tratament termic aplicat unor aliaje cu bază de aluminiu pentru a elimina efectele îmbătrânirii. ♦ (Fiz.) Schimbarea ordinii de succesiune în timp a stărilor prin care trece un sistem în cursul unei transformări; reversare. 3. Conversie. [Var. reversie s.f. / < fr. réversion, cf. lat. reversio].
Sursa: Dicționar de neologisme

REVERSIÚNE s. f. 1. (jur.) întoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. tratament termic aplicat unor aliaje cu bază de aluminiu pentru a elimina efectele îmbătrânirii. ◊ (fiz.) schimbare a ordinii de succesiune în timp a stărilor prin care trece un sistem în cursul unei transformări. 3. (biol.) reversie. 4. conversie. (< fr. réversion, lat. reversio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*reversiúne f. (lat. reversio, -ónis. V. versiune). Jur. Întoarcerea uneĭ proprietățĭ la fostu proprietar care a dăruit-o cuĭva care a murit fără moștenitorĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

reversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. reversiúnii; pl. reversiúni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

reversiune f. Jur. dreptul în virtutea căruia bunurile, de care cineva a dispus în favoarea altuia, îi pot reveni când acela moare fără copii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REVERSIÚNE, reversiuni, s. f. 1. (Jur.) Revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. (Fiz.) Schimbare a succesiunii de stări intermediare prin care trece un sistem în cursul unei transformări. [Pr.: -si-u-] – Din fr. réversion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)