REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REVANȘÁ vb. I. refl. A-și lua revanșa. ♦ A întoarce cuiva binele sau (ironic) răul făcut. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. revancher].
Sursa: Dicționar de neologisme
REVANȘÁ vb. refl. a întoarce cuiva binele (sau răul) făcut; a-și lua revanșa. (< fr. revancher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-seSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul Scut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) REVÁNȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare; revanșism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. – Din fr. revanche.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REVÁNȘĂ s.f. 1. Acțiunea prin care cineva se revanșează; (concr.) răzbunare sau răsplată pentru un rău suferit de cineva sau pentru un serviciu făcut. 2. (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă încearcă să-și învingă adversarul care a câștigat într-o competiție anterioară. [< fr. revanche].
Sursa: Dicționar de neologisme
REVÁNȘĂ s. f. acțiunea prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit sau răsplată pentru un serviciu făcut de cineva. ◊ (sport) partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă încearcă să-și învingă adversarul care a câștigat într-o competiție anterioară. (< fr. revanche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*revánșă f., pl. e (fr. revanche, d. revancher, a răzbuna, derivat din vencher, var. a luĭ venger, care e lat. vĭndicare și rom. vindecare. V. revindic). Acțiunea de a restitui altuĭa rău (saŭ și binele) făcut: ĭ-am dat revanșa, mi-am luat revanșa (amîndoŭă cu acelașĭ înț.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
revánșă s. f., g.-d. art. revánșei; pl. revánșeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită revanșă f. 1. răsbunare; 2. a doua partidă între doi jucători ce pierzătorul joacă spre a recâștiga; 3. fig. a-și lua revanșa (= fr. revanche).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
REVÁNȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare; revanșism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. – Din fr. revanche.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)