Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele reumatism:

REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generală pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. (La pl.) Durere reumatică. [Pr.: -re-u-] – Din lat. rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


REUMATÍSM s.n. 1. Boală caracterizată prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. Durere reumatică; reumă. [Pron. re-u-, pl. -me, -muri. / < germ. Rheumatismus, lat. rheumatismus, cf. gr. rheumatismos, fr. rheumatisme].
Sursa: Dicționar de neologisme

REUMATÍSM s. n. 1. afecțiune prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. durere reumatică. (< lat. rheumatismus, germ. Rheumatismus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

REUMATÍSM (< lat., it. germ.; {s} gr. rheuma „scurgere a umorilor”) 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale aparatului locomotor (în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare), având drept cauze: o infecție (de obicei streptococică), o reacție inflamatorie articulară și periarticulară sau o patogenie inflamatorie alergică. Principalele boli reumatismale sunt: r. poliarticular acut, poliartrita cronică evolutivă (artrita reumatoidă), spondilita. ◊ R. poliarticular acut = boală acută, de natură infecțioasă, frecventă la copii și la tineri, consecutivă amigdalitei și caracterizată prin transpirații și tumefacții dureroase ale articulațiilor. Boala se complică frecvent cu îmbolnăvirea inimii (endocardita, pericardită etc.), pleurezie, nefrită etc. și evoluează în puseuri, având tendința de rtecidivă. 2. Durere reumatică.
Sursa: Dicționar enciclopedic

reumatísm (re-u-) s. n., pl. reumatísme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

reumatism n. dureri în mușchi și în articulațiuni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. Durere reumatică. [Pr.: re-u-] – Din lat rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generală pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. (La pl.) Durere reumatică. [Pr.: -re-u-] – Din lat. rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

REUMATÍSM s.n. 1. Boală caracterizată prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. Durere reumatică; reumă. [Pron. re-u-, pl. -me, -muri. / < germ. Rheumatismus, lat. rheumatismus, cf. gr. rheumatismos, fr. rheumatisme].
Sursa: Dicționar de neologisme

REUMATÍSM s. n. 1. afecțiune prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. durere reumatică. (< lat. rheumatismus, germ. Rheumatismus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

REUMATÍSM (< lat., it. germ.; {s} gr. rheuma „scurgere a umorilor”) 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale aparatului locomotor (în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare), având drept cauze: o infecție (de obicei streptococică), o reacție inflamatorie articulară și periarticulară sau o patogenie inflamatorie alergică. Principalele boli reumatismale sunt: r. poliarticular acut, poliartrita cronică evolutivă (artrita reumatoidă), spondilita. ◊ R. poliarticular acut = boală acută, de natură infecțioasă, frecventă la copii și la tineri, consecutivă amigdalitei și caracterizată prin transpirații și tumefacții dureroase ale articulațiilor. Boala se complică frecvent cu îmbolnăvirea inimii (endocardita, pericardită etc.), pleurezie, nefrită etc. și evoluează în puseuri, având tendința de rtecidivă. 2. Durere reumatică.
Sursa: Dicționar enciclopedic

reumatísm (re-u-) s. n., pl. reumatísme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

reumatism n. dureri în mușchi și în articulațiuni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. Durere reumatică. [Pr.: re-u-] – Din lat rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)