Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele respect:

RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


RESPÉCT s.n. Deferență; stimă, cinste, venerație (pentru cineva). ♦ A ține (pe cineva) la respect = a ține (pe cineva) la distanță. [Cf. fr. respect, lat. respectus].
Sursa: Dicționar de neologisme

RESPÉCT s. n. atitudine, sentiment de stimă, de considerație, de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență. ♦ a ține (pe cineva) la ~ = a ține (pe cineva) la distanță. (< fr. respect, lat. respectus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

respéct s. n. – Stimă. Lat. respectus (sec. XIX). – Der. respecta, vb., din lat. respectare; respectabil, adj., din fr. respectable; respec(u)os, adj., din fr. respectueux.
Sursa: Dicționarul etimologic român

2) *respéct și -éz, a v. tr. (lat. respectare; fr. respecter. V. inspectez). Stimez, onorez, am considerațiune: a respecta bătrîniĭ. Las în pace, nu turbur [!]: a respecta somnu cuĭva. Fig. Cruț: moartea nu respectă pe nimenĭ. V. refl. Îmĭ țin demnitatea.
Sursa: Dicționaru limbii românești

1) *respéct n., pl. e (lat. respectus, d. respicere, a privi în apoĭ [!]. V. a-spect, specie). Stimă, deferență [!], considerațiune, sfială: respectu fiilor față de părințĭ. Pl. Omagiĭ, salutărĭ respectuoase: respectele mele, domnule ! A ține pe cineva în respect, a-l face să nu te atace de frică.
Sursa: Dicționaru limbii românești

respéct s. n., pl. respécte (în expr. respectele mele)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

respect n. 1. considerațiune pentru cineva; 2. pl. omagii de politeță: respectele mele.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la(sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

respect - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul respecta

respect - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul respecta