RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic produs prin întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol și care se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RESÁC s.n. Ondulație a apei în porturi, provocată de valurile care se lovesc de cheiuri. [Pl. -curi. / < fr. ressac, it. rissaca].
Sursa: Dicționar de neologisme
RESÁC s. n. (mar.) rostogolire violentă a valurilor spre țărm când acestea se lovesc de un obstacol. (< fr. ressac)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
resác s. n., pl. resácuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se de un obstacol, se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)