REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REPULSÍV, -Ă adj. Care provoacă repulsie; respingător. [Cf. fr. répulsif].
Sursa: Dicționar de neologisme
REPULSÍV, -Ă adj. care provoacă repulsie. (< fr. répulsif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*repulsív, -ă adj. (d. lat. repulsum, supinu d. repéllere, a respinge). Fiz. Respingător: forță repulsivă. Fig. Respingător, antipatic: persoană repulsivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită repulsiv a. care respinge.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)