REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REPERCUSIÚNE s.f. Urmare, consecință. [Pron. -si-u-. / cf. fr. répercussion, lat. repercussio].
Sursa: Dicționar de neologisme
REPERCUSIÚNE s. f. urmare, consecință. (< fr. répercussion, lat. repercussio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*repercusiúne f. (lat. repercússio, -ónis. V. percusiune). Fiz. Răsfrîngere, înturnare (a sunetuluĭ) cînd se izbește de o suprafață maĭ mult orĭ maĭ puțin netedă. V. ecoŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită repercusiune f. Fiz. resfrângerea sunetului depe o suprafață solidă sau lichidă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)