REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită). [Pr.: -tri-a-] – V. repatria.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REPATRIÁ vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier].
Sursa: Dicționar de neologisme
REPATRIÁ vb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată. (< lat. repatriare, fr. repatrier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)