REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REOSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la reostat. [< fr. rhéostatique].
Sursa: Dicționar de neologisme
*reostátic (re-os-/-o-sta-) adj. m., pl. reostátici; f. reostátică, pl. reostáticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)