REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. – V. reordonanța.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REORDONANȚÁRE s.f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [< reordonanța].
Sursa: Dicționar de neologisme
reordonanțáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțắrii; pl. reordonanțắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reordonanța.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
reordonanțare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul reordonanța