REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea proprietăților reologice ale materialelor. [< fr. rhéomètre].
Sursa: Dicționar de neologisme
REOMÉTRU s. n. instrument folosit în reometrie. (< fr. rhéomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
reométru (re-o-me-tru) s. n., art. reométrul; pl. reométreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)