RELECTÚRĂ, relecturi, s. f. (Rar) Recitire. – Re1- + lectură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RELECTÚRĂ s. f. recitire, a doua lectură. (< fr. relecture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*relectúră s. f., g.-d. art. relectúrii; pl. relectúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RELECTURĂ, relecturi, s. f. Recitire. – Pref. re- + lectură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)