REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REGLEMENTÁ vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune în ordine. [< fr. réglementer].
Sursa: Dicționar de neologisme
REGLEMENTÁ vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune în ordine. (< fr. réglementer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită reglementà v. 1. a supune unor reglemente; 2. a face reglemente.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)