REGIONÁRE, regjonări, s. f. Împărțire a unui teritoriu în zone sau în regiuni cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici. [Pr.: -gi-o-] – Cf. regiune.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REGIONÁRE s.f. Împărțire a unui teritoriu în regiuni, în zone. [Pron. -gi-o-. / et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme
REGIONÁRE s. f. împărțire a unui teritoriu în entități cu anumite particularități (climaterice, hidrologice etc.) relativ omogene. (< regiune + -ona)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
REGIONÁRE (‹ regiune) s. f. (GEOGR.) R. climatică = împărțire a unui teritoriu în regiuni cu condiții climatice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climatici. R. fizico-geografică = împărțire a unui teritoriu în regiuni naturale, caracterizate printr-o fizionomie proprie, prin anumite particularități ale elementelor componente, printr-o dinamică internă proprie și printr-un anumit grad de utilizare de către societatea omenească. R. hidrologică = împărțire a unui teritoriu în unități cu particularități hidrologice proprii (sub aspectul regimului hidrologic), pe baza analizei detaliate a regimului nivelurilor, a debitelor etc.Sursa: Dicționar enciclopedic regionáre (-gi-o-) s. f., g.-d. art. regionắrii; pl. regionắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REGIONÁRE, regionări, s. f. Împărțire a unui teritoriu în zone sau în regiuni cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici. [Pr.: -gi-o-] – Cf. r e g i u n e.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)