REGÁTĂ, regate, s. f. 1. Denumire dată unei competiții sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj) în ansamblul ei tehnic. ♦ Probă în competițiile de iahting, care are mai multe etape în cadrul aceluiași program. 2. Formă de cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. – Din fr. régate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REGÁTĂ s.f. 1. Întrecere organizată între ambarcații sportive (cu vele), iahturi etc. 2. Formă de cravată care se înnoadă și care cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. [Pl. -te. / cf. it. regata, fr. régate].
Sursa: Dicționar de neologisme
REGÁTĂ s. f. 1. întrecere sportivă la care participă ambarcații cu rame, cu vele sau cu motor. 2. cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. (< fr. régate, it. regatta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
regátă f., pl. e (fr. régate, d. it. regata). Întrecere de barcĭ [!]. Cravată care cade vertical pe pept [!], ca a marinarilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
regátă s. f., g.-d. art. regátei; pl. regáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REGÁTĂ, regate, s. f. 1. Denumire dată unei competiții sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj). ♦ Probă în competițiile de iahting, care are mai multe etape în cadrul aceluiași program. 2. Formă de cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. – Din fr. régate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)