Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele regala:

REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


REGALÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A dărui. ♦ refl. A-și face o anumită plăcere; a se cinsti. [< fr. régaler].
Sursa: Dicționar de neologisme

REGALÁ vb. I. tr., refl. a(-și) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine. II. tr. (fig.) a desfăta, a încânta. (< fr. régaler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

regalà v. fig. a desfăta: ne-a regalat cu un concert.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REGÁLĂ1, regale, s. f. (Ieșit din uz) Pahar de bere mai mic decât țapul; cantitatea de bere din acest pahar. – Din regal2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

REGÁLĂ2, regale, s. f. Instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

REGÁLĂ1 s.f. (Liv.) Drept considerat ca inerent monarhiei. [< fr. régale].
Sursa: Dicționar de neologisme

REGÁLĂ2 s.f. Instrument de suflat asemănător orgii, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. [< fr. régale].
Sursa: Dicționar de neologisme

REGÁLĂ s. f. vechi instrument muzical de suflat cu claviatură, un fel de orgă portativă. ◊ unul dintre registrele orgii. (< it. regale. fr. régale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

regálă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. regálei; pl. regále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

regală f. 1. pahar de bere (¼ dintr’un litru); 2. pl. țigări sau țigarete de calitate superioară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REGÁLĂ1, regale, s. f. (Ieșit din uz) Pahar de bere mai mic decât țapul; cantitatea de bere din acest pahar. – Din regal2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REGÁLĂ2, regale, s. f. Vechi instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

regala - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul regal

regală - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul regal