Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele refractar:

REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracterele. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care se împotrivește la ceva, care opune rezistență față de ceva, care nu este receptiv la ceva. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


REFRACTÁR, -Ă adj. 1. (Despre materiale) Rezistent la temperaturi înalte. 2. (Fig.; despre persoane) Nesupus; care rezistă, se împotrivește; rebel. [< fr. réfractaire, cf. lat. refractarius].
Sursa: Dicționar de neologisme

REFRACTÁR, -Ă adj. 1. (despre materiale) rezistent la temperaturi înalte. 2. (fig.; despre oameni și s.) care se împotrivește; nesupus, rebel. (< fr. réfractaire, lat. refractarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*refractár, -ă adj. (lat. refractarius). Rebel, nesupus: un copil refractar disciplineĭ. Care nu poate învăța ceva: un copil refractar muziciĭ. Chim. Care rezistă foculuĭ saŭ acidelor: argilă refractară.
Sursa: Dicționaru limbii românești

refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

refractar a. 1. care nu vrea să se supună, rebel; 2. Chim. care rezistă acțiunii focului, acidelor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fară a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună la ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)